Maturizarea "prematura"

Deci.Una din numeroasele mele 'dileme' daca le pot zice asa.Maturizarea.

In zilele noastre e un termen atat de controversat dupa parerea mea.

Cica nu ar trebui sa te maturizezi decat dupa 18 ani.Atunci devii major.Oau!Ce impresionant.Devii major!!!

Unde scrie ca poti fi matur doar dupa 18 ani?

Cine a zis asta va spun eu-MINTE!

Nu conteaza daca ai 10,12,15 sau in cazul meu 16 ani.Varsta nu e importanta in procesul maturizarii.Nu va ganditi ca atunci cand spun maturizare ma refer in special la cunostintele scolare pe care le are o persoana,ci la adevarata maturizare.Aceea in care decizi ca vrei sa faci ceva.Sa devii TU.Cel mai important lucru-sa ajungi sa te cunosti pe tine.

Cunosc persoane care au peste 20 de ani si nu stiu ce fac cu viata lor.

Nu inteleg de ce se tot chinuie toti sa inteleaga cum merg lucrurile in viata.

Ce e asa de complicat.Sunt 3 mari etape:te nasti,traiesti si mori.Simplu ca buna ziua.Ei bine si sa spui buna ziua e greu,deci banuiesc ca sunt persoane care nu sunt de parere cu mine.

Dar nici nu vreau sa schimb nicio opinie pentru ca nici mie nu imi convine cand incearca sa ma schimbe cineva.Urasc asta!

Nu-ti convine cum sunt,nu ma baga in seama.Nu e ca si cum eu ma trezesc in fiecare zi si zic:"Hai bai sa mai impresionez pe cineva azi!"

Maturizarea consta in primul rand in abilitatea de a gandi altfel fata de ceilalti.Pentru ca nimeni nu gandeste la fel.Ar fi nasol sa facem asta.Am arata ca niste roboti.Toti la fel.

Tocmai diferentele te definesc ca persoana,comportament,atitudine,s.a.

Si revenind la tema postarii:Maturizarea "prematura".

Atunci cand am zis asta m-am referit in primul rand la prejudecatile intalnite zilnic.

Cel mai des le primesti ori din partea persoanelor care habar n-au ce e viata ori din partea adultilor ce au impresia ca daca ai o varsta destul de mica inseamna ca nu stii ce e durerea,viata.

Viata nu e roz.Dar nici neagra.Nu sunt nici optimista dar nici pesimista.Nu vad lucrurile nici ca fiind pozitive dar nici negative.Doar ca uneori nu imi pasa.Sau asta vreau sa cred.

Sunt sigura ca fiecare in viata a zis macar o data:"Gata!Nu mai imi pasa de nimeni si de nimic!"

Eu o fac mereu.Dar asta nu inseamna ca urmez intotdeauna ce zic.

As vrea sa nu mai imi pese.Dar e greu sa te schimbi odata ce esti obisnuit cu viata ta actuala.Desi e de rahat poate.Dar e viata ta.Si noua oamenilor ne e greu sa inaintam.Sa incercam sa realizam ceea ce ne propunem.

Chiar daca stii ca nu ai sorti de izbanda.Macar incerci.Poate nu reusesti nimic sau poate da.

Desi incercam sa dam vina pe cei din jur pentru ce ni se intampla,tot noi suntem aia vinovati.Pentru ca i-am lasat sa aiba o influenta asupra noastra.

In viata trebuie sa stii sa selectezi ce iti convine tie,nu ce le convine altora.

The Start.

Hello all!
Deci,un blog!Finally!Credeam ca nu mai vine ziua in care sa postez si eu ceva.
Care e problema intregii omeniri,sau asa cred.
Oare ne va fi mai bine?Nu stiu.
Dar sunt sigura insa de un lucru.Noi decidem daca ne va fi mai bine sau nu.Daca nici macar noi nu facem asta,atunci cine?Pentru ca nimanui nu-i pasa de noi.
Ce-i intereseaza pe cei din jurul meu daca am ce manca,daca am unde dormi,daca ma simt bine sau rau,daca am certuri in familie,daca sunt fericita sau trista,daca am de gand sa ma schimb sau sa raman la fel,si multe altele.Nu va ganditi ca lucrurile astea mi se intampla neaparat mie.Dar sunt persoane ce isi pun intrebarea asta destul de des.
Nu,nu le pasa.Dar daca vine vorba de lucruri ce ma pun intr-o lumina proasta sar toti.Toti!Si nu exagerez,credeti-ma.
Pentru ca e in firea noastra de oameni destepti foc.
Cine a zis ca omul e superior animalului a gresit amarnic.Hello!Ati vazut cum se comporta animalele?Daca am lua macar o singura lectie de la ele am invata enorm de multe lucruri.
Dar cine sa faca asta?Va zic tot eu.NIMENI.
Pentru ca stam pe loc.Noi zicem ca cica inaintam.Pe naiba!Stagnam.Ne-am obisnuit cu aceeasi viata de rahat pe care desi avem impresia ca nu o traim,o facem.
Exista sentimentele oare?Exista iubirea,fericirea,durerea,tristetea,s.a.?
Ca toate fetitele obisnuiam sa cred in dragostea din povestile cu printese si in printul ce va veni intr-o zi calare pe un cal alb sa ma salveze.
Bullshit!
Lumea imi spune ca as fi 'sadica'.WTF?
De cand le pasa lor ce cred eu?Acuma ca am facut ceva ce ei considera gresit sau nelalocul lui inseamna ca sunt NEBUNA?
Ca nu ma adaptez la societate.La ce mama dracu de societate se refera ei?
Exista vruna.Eu n-o vad.Poate sunt oarba sau ceva de genu'.Sau poate o vad dar incerc sa o evit pentru ca nu imi place.
Si daca nu imi place,nu o bag in seama.Asa ar fi logic,nu?Sa ignori ce nu iti convine.Dar la cat de superiori ne consideram noi,ne dam mari si tari ca trecem peste tot.
Dar nu poti sa treci niciodata peste anumite lucruri.Pentru ca asta e menirea lor.Sa ramana acolo.Pentru ca odata si odata o sa te defineasca.
Sau nu.Depinde numai si numai de noi.
Dar in zilele noastre nu poti sa mai ai incredere nici macar in tine,cu atat mai putin o sa crezi in altcineva.